Poze din Planeta mea despre animale

Colectia de poze planetamea.3xforum.ro
Total 56 poze.

Descriere: Rasa cu parul scurt, cu urechi mari si alungite, ochi migdalati. Fiecare fir de blana este inelat in culori diferite, deschise la radacina si inchise la varf. Seamana cu o puma in miniatura. Origini si istorie: Una dintre cele mai vechi rase, originea sa este inca dezbatuta. Silueta sa pare desprinsa din picturile si sculpturile antice egiptene. Numele sau nu sugereaza ca Etiopia (numita in trecut Abyssinia) este tara de origine ci faptul ca aceasta rasa a fost pentru prima oara importata in Anglia din Etiopia. Cele mai recente studii genetice arata ca pisica Abyssiniana provine din Asia de Sud-Est si coasta Oceanului Indian. Dimensiuni: Talie medie Culori: Culoarea originala este roscat. Variante: cenusiu-albastru, bej, rosu Speranta de viata: 9-15 ani Temperament: Foarte inteligenta, energica, jucausa, loiala, probabil cea mai independenta rasa

08.02.2009

9.4KB

niste pui tare dragalasi!!!!!
08.02.2009	4KB

:rotfl: =D
08.02.2009	5KB

Descriere: Rasa cu parul lung sau scurt, cu urechile ondulate spre spate (datorita unei mutatii genetice spontane), ochi mari, migdalati si distantati, coada opulenta, supranumita "pisica Peter Pan" Origini si istorie: Una dintre cele mai noi rase, originara din SUA anilor 1980. Dimensiuni: Talie medie Culori: Multiple variante Speranta de viata: 9-15 ani Temperament: Jucausa, iubitoare, blanda, devotata, isi pastreaza temperamentul copilaros pe toata durata vietii

08.02.2009

8KB

:surprised:
08.02.2009	8.7KB

=)
08.02.2009	36.9KB

de obicei cand vine vorba despre urs, gandul te poarta spre o prima imagine formata in anii ca

De obicei cand vine vorba despre urs, gandul te poarta spre o prima imagine formata in anii copilariei, ca despre un animal prostut, usor de pacalit si lenevos. In realitate, ursul este cel mai mare carnivor din tara noastra si aproape stapan autoritar al padurilor de munte. El prefera padurile intinse, greu accesibile, cu copaci doborati sau stanci. La noi este raspandit in lantul carpatic si apoi pana sus, in nordul continentului european, cunoscut in Asia pana la nord de Himalaia. Masurat, un urs puternic poate atinge in lungime 2,50 metri cu inaltimea la greaban care sa depaseasca 1,30 metri, iar greutatea sa treaca si de 400 de kilograme. Cu varsta poate atinge sau chiar depasi 30 de ani. Greutatea ursului variaza in functie de timp si anotimp, toamna inainte de intra in barlog avand cea mai mare greutate datorita meselor imbelsugate din timpul verii. Parul lui poate avea culoarea cafenie pana la negru, mai bogat fiind cel de iarna, ce poate atinge la greaban si peste 10 centimetri lungime. Vara parul este mai saracut ca lungime si desime. Dintre simturi, mirosul si auzul sunt cele mai dezvoltate. S-a dovedit ca atunci cand are vantul din fata, ursul poate simti mirosul omului de la aproximativ 400 de metri sau sa auda ruptura de creanga atunci cand este liniste in padure de la peste 100 de metri. Cu vederea sta prost pentru ca ochii lui sunt slabi. Observand ceva deosebit, ursul se va invarti roata pana ce va prinde un fir de vant care ii va spune ce nu a putut vedea. Despre forta ursului s-au scris foarte multe lucruri care pot parea imposibile, pentru ca in furia atacului, Mos Martin poate aduce dupa sine chiar o vaca sau o oaie sub brat. Daca treceti prin Sibiu, opriti-va si la colectia de vanatoare Spiess din cadrul Muzeului Bruckenthal; acolo puteti vedea teava unei arme de vanatoare strapunsa de dintii ursului pentru a va forma o idee despre forta ursului. Dupa felul hranei sale, ursul este un animal omnivor. Este un mare amator de jir sau ghinda, pentru care face uneori deplasari destul de lungi. Mananca cu placere ciupercile, perele, merele padurete, fara a mai vorbi de pagubele pe care le face in livezile cu arbori fructiferi, spre marea spaima a localnicilor. Coacazele, murele, zmeura sunt pentru el un fel de delicatesa, dupa cum consuma cu placere porumbul si ovazul in lapte. Sa nu uitam cum fura din stupina de unde iese cu ochii umflati de intepaturi, dar multumit de dulceata mierii. Ursul mai mananca si furnici, dar si resturile de cadavre sau soareci. El ajunge uneori prin stani, cazandu-le in prada oi, cai, magari si alte vietuitoare din preajma ciobanilor. S-a discutat mult despre intalnirile dintre om si urs. Majoritatea acestor intalniri se termina cu fuga ursului din fata omului, caci toate salbaticiunile evita sa se apropie de om. Sunt unele situatii in care omul poate fi atacat daca ajunge intr-o poiana in preajma unui pui de urs ratacit de mama lui. Tipetele acestuia speriat de prezenta omului atrag dupa sine apropuierea ursoaicei gata oricand de atac. Animalul ranit ataca vanatorul imprudent. La fel, daca omul sta prea mult in preajma barlogului unei ursoaice cu pui. In momentul atacului se ridica pe picioarele din spate, atacand in mod special capul. Cu o singura smucitura poate trage pielea de la ceafa catre fruntea omului, formand o adevarata scalpare. Unul dintre momentele deosebite din existenta ursului il prezinta petrecerea anotimpului rece. Majoritatea dintre noi cred ca in perioada de iarna ursul se retrage in barlog si hiberneaza. In realitate, ursul sta in acest interval intr-o stare de somnolenta, un somn de iarna, perioada in care simturile ii sunt treze. Oricand poate iesi iarna din barlog daca il pandeste vreun pericol. Intrarea in barlog a ursilor se desfasoara in preajma Anului Nou, alegandu-si drept loc de iernare crapaturile de stanci, pesteri, dar si refugiul oferit de arbori cazuti si rupti de furtuni, iar un barlog bun, bine amenajat este pastrat mai mult timp. Interesanta este pregatirea ursului pentru intrarea in barlog, deoarece cat dureaza perioada de iarna, Mos Marin nu mananca nimic. Inainte de patrunderea in barlog, ursul consuma plante cu efect purgativ, dupa care roade coaja de brad rasinoasa in amestec cu diferite plante care vor forma un adevarat dop. Acesta va astupa complet rectul. In barlog, ursul sta cu capul spre iesire pentru a-l parasi in caz de pericol. El sta pe un pat de muschi si cetina, acoperind din interior si intrarea, lasand doar o fereastra de aerisire. Fiecare individ are “locuinta” proprie. Cam prin ianuarie-februarie, ursoaica fata 2-3 pui de marimea unor sobolani, orbi si neputinciosi, care devin independenti. Primavara, dupa ce ursul iese din barlog ( lucru care se petrece dupa trei luni) bea cantitati mari de ape minerale, purgative in vederea eliminarii dopului (din anus). Ursul este un animal plantigrad (care calca cu toata talpa), lasa urme ce nu pot fi confundate, semanand intr-un fel cu urma lasata de talpa goala a unui picior de om (masurata in lungime urma din spate poate atinge 30 de centimetri).

11.02.2009

23.8KB

Descriere: Rasa cu parul scurt, capul in forma unui triunghi retezat, ochi mari si migdalati, corp foarte musculos, alura atletica, seamana cu un ocelot in miniatura Origini si istorie: Obtinuta in 1964, in SUA, din incrucisarea raselor Abyssinian, Siamese si American Shorthair. Conceputa special pentru a semana cat mai mult cu felinele salbatice. Recunoscuta de CFA in 1966. Dimensiuni: Talie medie spre mare Culori: Multiple variante: ciocolatiu, maro, liliachiu, argintiu, albastru, lavanda etc. Singurul desen al blanii admis este cel patat. Speranta de viata: Peste 15 ani Temperament: Inteligenta, usor de dresat, devotata, adaptabila, sociabila, acrobatica, activa, tacuta

11.02.2009

29.3KB

ha, ha, ha! Nu stiam ca pisicile se roaga.
08.02.2009	21.3KB

Consumul de hrana este in primul rand un fenomen biologic, care pentru caine reprezinta momentul cel mai important dintre evenimentele zilei si este bine ca pe cat posibil sa-l respectam. In acest fel, se creaza reflexe conditionate, care pe de o parte vor evita stresul animalului si pe de alta parte permite acestuia sa fie linistit intre mese.Atat locul, cat si ora se vor respecta dupa un program bine stabilit, iar in functie de varsta si starea fiziologica vor fi administrate in 2-4 sau 6 mese. Dupa ce cainele se va adapta cu orele de masa, in afara hranei administrate cu acest prilej, el nu va mai primi nimic.Este contraindicat sa fie obisnuit cu eventualele suplimentari cu ocazia servirii mesei stapanului, evitand totodata obisnuirea cainelui cu cersitul, obicei urat si daunator, care ii va solicita stomacul la repetate secretii gastrice. De asemenea, este gresit obiceiul de a hrani animalul in functie de capriciile lui, sau de a-i administra dulciuri drept recompensa de cate ori vine cineva in vizita, executa cateva miscari invatate, sau de cate ori consideram noi ca ar fi necesar. Orele de masa sunt stabilite in functie de programul nostru, dar si de activitatea cainelui.Astfel, pentru cainele de paza, care trebuie sa fie in activitate noaptea, vom evita administrarea unei mese abundente seara, care il va face somnolent, molatec si mai putin receptiv la ce se intampla in jurul lui.La astfel de caini vom fixa cele doua mese dimineata si la pranz si niciodata seara. Cainii utilitari sau cei de vanatoare, dupa efort vor fi lasati sa se odihneasca 2-3 ore si numai dupa aceea vor primi hrana destinata.In cazul in care cainele urmeaza sa se deplaseze pe distante mari, sau cu masina, nu i se va administra hrana cu cel putin 2 ore inainte, sau cantitatea administrata va fi foarte redusa. Hranirea se face in vase speciale, intotdeauna aceleasi, de preferinta vase din metal smaltuite, care pe langa faptul ca nu se sparg, se pot spala si dezinfecta foarte bine, sau vese din plastic special confectionate pentru caini. Forma si dimensiunile vaselor se vor alege in functie de talia si rasa cainelui.astfel, pentru rasele de caini cu botul foarte lung si urechile lasate se vor alege vase mai inguste, in care sa poate intra doar botul, nu si urechile, iar in lipsa acestora se vor lega urechile, deoarece este foarte dificil sa li se spele urechile dupa fiecare masa. Spalarea vaselor se va face dupa fiecare masa, cu un detergent, dar cu precizarea ca limpezirea sa se faca in mai multe ape, intrucat urmele detergentilor pot fi deosebit de daunatoare pentru sanatatea cainelui. Vasele pentru apa vor fi trebuie sa fie deasemenea adanci si diferit colorate comparativ cu cele din care se hraneste, respectand aceleasi reguli de igiena si utilizare.Apa se va schimba de 2-3 ori pe zi, nu va fi prea rece si va fi in permenenta pe parcursul zilei, iar daca este in activitate se va administra si noaptea. Daca au un apetit capricios, se recomanda ca vasul cu mancare sa fie pus la dispozitia cainelui doar 10-15 minute, dupa care se retrage si se revine cu ea la masa urmatoare, iar daca nici atunci nu este consumata, se poate inlocui cu o alta ratie.In conditiile in care refuza si hrana schimbata, aceasta poate constitui un semnal de alarma si trebuie consultat medicul veterinar.

14.02.2009

5KB

Mereu prieteni !
08.02.2009	40.6KB

Denumirea ii vine de la faptul ca acest peste traieste in zona raului Maroni din Guiana, intr-o zona cu ape line sau statatoare. Este un peste cu un corp indesat, cu un spate inalt si cu o curbura mai pronuntata decat abdomenul. Fruntea o are curbata abrupt catre gura. Coada este mare si rotunjita, aripioarele dorsala si anala au varfurile prelungite. Lungimea pestilor este 10 cm la mascul, femelele fiind ceva mai mici. Coloritul este galbui-gri pana la roscat spre galben, pe flancuri avand dungi care pot fi puternic evidentiate sau mai palide. Sub punctul in care incepe aripioara dorsala,acest peste are o pata neagra permanenta cu un contur deschis la culoare. De la aceasta pata, inspre ochi are o dunga pana la opercule. Cand pestele este agitat, pe cap si pe lateralele corpului apar niste dungi mai pronuntate. Are o dunga lata, ca un arc, de la inceputul aripioarei dorsale, peste ochi, pana in partea de jos a operculelor, zona in care dunga devine mai lata. Aripioarele acestui peste sunt albastrui spre violet si pe fiecare solz are un punct roscat spre maroniu, lasand impresia unor dungi. Masculul este mai intens colorat. Pestii tineri sunt greu de deosebit pe sexe. Masculul are si aripioarele mai lungi si ascutite la varf. Dar diferenta este evidenta in momentul depunerii icrelor in acvariu: papila genitala a masculului este mica si ascutita pe cand la femela este mai lunga si mai lata la capat. Este un peste pasnic, care nu scurma in nisipul din acvariu. Are nevoie de un acvariu mai mare in care se pot tine mai multe perechi. Ca plante se pot folosi cele din genul Echinodorus. In acvariu este necesar sa se puna niste pietre mari plate. Temperatura optima din acvariu este de 25 grade C, acest peste nefiind pretentios la hrana

08.02.2009

6.3KB

ingrijirea de vreme spatiului limitat sau a personale, unele persoane aleg sa-si creasca pisicile

Ingrijirea de vreme rece Datorita spatiului limitat sau a preferintei personale, unele persoane aleg sa-si creasca pisicile afara, in aer liber. In cazul pisicilor crescute afara, o ingrijire speciala le trebuie oferita pentru a le proteja cat mai mult cu putiinta. Din pacate, pisicile crescute afara au sperante de viata cu mult mai mici decat cele care traiesc in casa. Ele sunt mult mai expuse bolilor contagioase, bataliilor cu alte pisici si alte animalute din mediul exterior, precum si accidentelor traumatizante (cum ar fi accidentele rutiere). Adapostirea Este o idee buna sa-i oferiti pisicii voastre un loc sigur si confortabil in care sa se poata odihni. O casa micuta pentru pisici bine echipata si din care pisica sa poate iesi cu usurinta este recomandata. Podeaua casutei poate fi acoperita cu paie sau cu o paturica pentru a o ajuta pe pisica sa ramana calda in lunile de iarna. Daca este utilizat asternutul din paie, el va trebui schimbat periodic. Paiele pot mucegai inducand diferite probleme de piele si respiratorii animalutului vostru. Intretinerea Pisicile de exterior cu parul lung vor avea nevoie de o intretinere periodica. Aceste pisici sunt predispuse caltilor si atasarii tot felora de mizerii in parul lor. Indepartarea caltilor, care poate necesita tunderea periodica, va ajuta la diminuarea traumatizarii pielii si o va ajuta pe pisica sa-si mentina temperatura corporala adecvata. Majoritatea pisicilor cu parul scurt nu au nevoie de o intretinere consistenta. In lunile de iarna, unele comunitati folosesc sarea pentru a preveni formarea alunecusurilor si caderile produse de gheata alunecoasa. Atunci cand pisica paseste pe suprafetele acoperite cu sare, o parte din particule pot ramane in firele de par ce ii acopera labele. Toaletarea de rutina poate duce ulterior la ingestia sarii si deranjamente gastrointestinale. Sarea poate fi la fel de bine si caustica pentru pernitele labutelor. Incercati sa-i mentineti pisicii voastre picioarele curate atunci cand gheata si sarea abunda. Nutritia Pisica de exterior este, de obicei, destul de activa. Oferirea unei alimentatii adecvate este esentiala. Asigurati-va ca mancarea pe care o consuma pisica voastra este de buna calitate. Hrana va fi administrata de cel putin doua ori pe zi. Fiti constienti de faptul ca puteti ajunge in situatia in care sa hraniti si alte cateva pisici de curte in afara de a voastra. Intotdeauna puneti-i la dispozitie apa proaspata. Zapada si gheata nu sunt altervative adecvate pentru sursele de apa. Problemele de sanatate Pisicile care traiesc afara au sanse mari de a suferi leziuni traumatice. Loviturile produse de automobilele in mers, atacurile altor animale sau ranile produse de oamenii rai pot duce la rani grave sau chiar la moartea pisicii. Aceste accidente sunt foarte dificil de prevenit. Daca pubela voastra de gunoi nu este corect inchisa, ingestia gunoaielor poate determina deranjamente gastrointestinale. Tineti toate articolele destinate pentru autovehiculele voastre departe de pisica voastra. Multe persoane isi schimba antigelul primavara si toamna; expunerea la antigel poate fi mortala. Asigurati-va ca toate chimicalele toxice si periculoase sunt depozitate in siguranta si departe de pisica voastra. Erbicidele, ingrasamintele si alte produse horticole pot reprezenta o amenintare la adresa starii de sanatate, de asemenea. Tineti aceste produse in conditii de siguranta si departe de pisica voastra. Iarna, cand va intoarceti acasa, motorul masinii voastre este destul de cald astfel ca pisicile il pot considera un loc confortabil pentru odihna in frigul aprig. Leziuni grave se pot produce atunci cand masina este pornita in timp ce pisica doarme pe motorul cald. Pentru a evita acest lucru, claxonati inainte de a va porni masina pentru a-i oferi pisicii posibilitatea sa fuga. Ingrijirea veterinara de specialitate Consultul anual este foarte important pentru sanatatea pisicii crescute in aer liber. Diagnosticarea prompta si tratarea starii de boala sunt de asemenea vitale. Asigurati-va ca pisica voastra este protejata de boli in mod corespunzator prin vaccinare. Supuneti-va pisica controalelor parazitologice periodice si deparazitati-o in mod adecvat. Discutati alternativele de preventie a infestatiei cu purici si capuse cu medicul vostru veterinar. Preventia dirofilariozei este, de asemenea, foarte importanta la pisica crescuta afara. Avand in vedere ca isi petrece majoritatea timpului in mediul exterior, expunerea ei la tantari este mai mare, iar posibilitatea de a contracta dirofilariile este crescuta

08.02.2009

6.3KB

Descriere: Rasa cu parul scurt, des si sarmos (fiecare fir este incretit, indoit, incarligat), cu capul rotund, ochi mari, corpul ferm si rotund Origini si istorie: Aparuta in SUA ca urmare a unei mutatii genetice spontane, in 1966 Dimensiuni: Talie medie spre mare Culori: Multiple variante Speranta de viata: Peste 15 ani Temperament: Iubitoare, tacuta, rezistenta, curioasa, inteligenta, jucausa
08.02.2009	6.5KB

Bun venit pe planata animalelor!!!!!!! Ai multe lucruri de vazut asa ca nu mai sta!!!
08.02.2009	15.3KB

elefantii elefantii sunt cele mai mari si cele mai grele animale terestre, pe linga faptul ca au

Elefantii Actualmente elefantii sunt cele mai mari si cele mai grele animale terestre, pe linga faptul ca au dintii incisivi cei mari lungi, au nasul cel mai lung si poate memoria cea mai buna. Cu toata greutatea lor de mai multe tone, deplasarea lor se poate numi sprintena. In padure, daca este necesar se furiseaza fara zgomot. Acesti "uriasi blanzi" sunt fiinte sensibile si cu simt afectiv, traiesc in legaturi stranse cu membrii familiei si cu ceilalti membrii ai turmei. Din pacate aceste animale au fost vinate fara mila de om pentru incisivii lor -pentru fildesul pretios- si numarul de indivizi ai celor doua specii a inceput sa scada intr-un mod alarmant. Greutate impresionanta Masculii din specia elefantului african pot depasi greutatea de 6 tone. Greutatea capului poate avea un sfert din masa corpului. Aceasta parte a corpului, pe linga greutatea sa considerabila, este incarcata si cu mijloace de obtinere a hranei - trompa, fildesii, masele de mestecat, uriasii muschi ai maxilarului. Fildesii elefantilor sunt dinti alungiti - incisivi modificati - care sunt folositi pentru scoaterea radacinilor din pamant si pentru decojirea pomilor. Elefantii masculi folosesc fildesii in luptele lor de stabilire a ordinii ierarhice, lupte premergatoare perioadei de imperechere. Spre deosebire de dinti, fildesii cresc pe tot parcursul vietii elefantului. S-a inregistrat ca un mascul de elefant african batran avea fildesii de peste 3 m lungime. Capul elefantului este sustinut de un gat scurt, puternic. De aceea elefantul nu poate sa-si aplece capul pentru a aduna hrana. Aceasta deficienta a fost inlaturata de procesul de evolutie prin dezvoltarea trompei, rezultata din alungirea buzei superioare musculoase si a nasului. Acest organ admirabil al elefantilor este constituit din mii de muschi si este utilizat pentru o sumedenie de operatii, printre care culesul fructelor, aspiratia apei, ruperea crengilor si sapatul radacinilor. Trompa este sensibila atat la mirosuri cat si la pipait, elefantii o folosesc atat la indentificarea unui elefant strain cat si la transmiterea salutului membrilor familiei sau la mangaierea perechii dorite. Miscarea corpului imens al elefantului nu este deloc greoaie. Gambele scurte si robuste impart in mod egal greutatea pe patru picioare. Ca si calul, si elefantul umbla pe degetele picioarelor. Oasele rasfirate ale degetelor sunt sprijinite de o talpa rotunda si pe un calcai format dintr-un tesut spongios. Pielea groasa care acopera talpa se toceste si se reface in mod continuu. Contrar aspectului diform, elefantul este un animal ager si nu se sperie de nici o forma de relief: traverseaza cu usurinta atat mlastinile cat si terenul stancos, pe teren solid lasand putine urme. Acest urias al uscatului se descurca bine si la inot: folosindu-si trompa ridicata ca tub de respiratie, traverseaza inot raurile si lacurile. Erbivori Elefantii sunt erbivori. In afara de iarba padurilor sau a savanelor consuma si alte plante cu tulpina moale, frunze de copaci, diferite fructe si flori, chair crengi, tulpini de copaci sau radacini. Ei trebuie sa manance enorm de mult pentru a satisface necesarul de energie a corpului lor imens si pentru a completa materialele ce formeaza tesuturile acestuia. Marea parte a zilelor o petrec in cautarea hranei, pentru a asigura necesitatile mari de vitamine si saruri minerale ale organismului. Intr-o zi - in cca 16 ore - un elefant poate consuma pina la 225 Kg de alimente. Elefantul isi foloseste trompa si pentru a-si potoli setea. Are nevoie de foarte multa apa -pentru elefantul african 5 litri de apa inseamna o inghititura. Trage apa in trompa, inchide orificiile din capat, dupa care isi indoaie trompa astfel incat capatul sa-I intre in gura, iar apoi evacueaza continutul. Toate acestea nu sunt usor de invatat, de aceea puii de elefanti lipaie apa cu gura. Gestatie lunga Perioada de gestatie a elefantului african are o durata de 22 de luni, la elefantul indian de 21 de luni, si femela naste de regula un singur pui. Greutatea puiului nou-nascut este in jur de 100Kg, inaltimea lui este aproape de 1 m. In primii doi ani este alaptat, dar intre timp invata sa-si foloseasca trompa si sa mestece ierburile si tufele. Puii masculi ajunsi in pragul maturitatii - in jur de 14 ani - sunt alungati din turma, pentru ca nu cumva sa se imperecheze cu membrii familiei, puii femele ramanand cu turma toata viata, si pina la prima nastere ajuta la cresterea puilor mai tineri. Legaturi familiale Membrii familiei sunt legati ei prin legaturi puternice, toti ajuta la cresterea si apararea puilor. Cateodata, cand elefantii se intalnesc, fug unul catre celalalt si in semn de salut scot un sunet asemanator ce o goarna. Daca totul este in ordine, membrii turmei sunt linistiti, scot un mormait adanc dar daca turma este amenintata de ceva, mormaitul inceteaza si adultii formeaza un cerc in jurul puilor. Se comport... Nota: Textul de mai sus reprezinta doar un extras din referat. Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download.

11.02.2009

41.3KB

rangdoll
perfect adaptata vietii de aceasta pisica este obisnuita sa traiasca doar in interiorul

Rangdoll Perfect adaptata vietii de apartament, aceasta pisica este obisnuita sa traiasca doar in interiorul casei.Nu este bine sa i se permita accesul in afara locuintei, deoarece este atat de increzatoare incat considera ca oricine ii este prieten.Din acest motiv , poate fi usor atacata de alte animale si accepta ca oricine sa o ia in brate. -femelele cantaresc in jur de 4-6 kg. iar masculii aprosigmativ 7- 10 kg; -ochii sunt mari si ovali, de culoare albastra, fiind preferate noante mai inchise; -urechile sunt mari, de forma rotunda, usor alungite spre fata; -profilul pisici este dedicat, iar trasaturile sunt fine; -coada lunga si stufoasa intregeste aspectul tinutei sale aristrocratice; -trupul armonios este pus in valoare de blana matasoasa, care formeza un guler bogat in jurul gatului. Pisicile Rangoll au aparut la inceputul anilor '60 in Statele Unite, fiind o rasa creata si dezvoltata de o crescatoare de persane, Ann Baker.

08.02.2009

7.1KB

:razz:
11.02.2009	4.5KB

descriere: rasa cu parul lung sau scurt, atletica, ochi usor migdalati, cu coada scurta (datorata

Descriere: Rasa cu parul lung sau scurt, constitutie atletica, ochi usor migdalati, cu coada scurta (datorata unei mutatii genetice spontane). Seamana cu un linx in miniatura. Origini si istorie: Una dintre cele mai noi rase, originara din SUA anilor 1960. Dimensiuni: Talie medie spre mare Culori: Multiple variante Speranta de viata: 9-15 ani Temperament: Inteligenta, blanda, iubitoare, devotata, usor adaptabila

08.02.2009

6.6KB

=)
08.02.2009	5.6KB

:)
08.02.2009	4.8KB

:razz:
08.02.2009	2.9KB

:) =)
08.02.2009	2.7KB

descriere: rasa cu parul scurt, des si putin aspru, bine cu capul mare, botul patrat, expresie

Descriere: Rasa cu parul scurt, des si putin aspru, bine construita, musculoasa, cu capul mare, botul patrat, expresie dulce, deschisa Origini si istorie: Originara din SUA anilor 1600, adusa de colonistii europeni. Una dintre primele rase inregistrate (1906). Dimensiuni: Talie medie spre mare Culori: Multiple variante Speranta de viata: 15-20 ani Temperament: Inteligenta, curioasa, activa, usor adaptabila, blanda, foarte buna vanatoare

08.02.2009

10.1KB

Aproximativ 10% din pisicile crescute in locuinte sufera de obezitate, dar mult mai putine decat cainii, deoarece pisicile au posibilitatea de reglare mai buna a consumului alimentelor. De remarcat ca femelele au o predispozitie ceva mai mare decat masculii, indeosebi pisicile sedentare, cela foarte lacome sau cele pe care proprietarii le indoapa cu glucide, fara nici un motiv. Se intalnesc cazuri frecvente in care pisicile sunt hranite in mod obisnuit cu resturi de la masa omului, foarte bogate in glucide, care conduc la obezitate sigura.O pisica devenita obeza are tendinta de a se mentine in aceasta stare, reducandu-si activitatea fizica, asimiland hrana in detrimentul cheltuielilor energetice. Pe langa consideratiile de ordin estetic, obezitatea altereaza vivacitatea, uneori caracterul si comportamentul, facand-o mai putin agreabila.In plus, obezitatea accentueaza rata de risc la diferite imbolnaviri, dintre care putem aminti: constipatia, diabetul zaharat, reumatismul, activitatea respiratorie, fertilitatea etc.Iata de ce obezitatea trebuie prevenita cu atat mai mult, cu cat corectia ei este dificila si partiala. In acest sens se impune urmarirea permanenta a greutatii si corectarea din mers a ratiei alimentare administrate.Obisnuit se dilueaza ratia pentru a limita consumul, deoarece pisica este pe undeva dependenta de un anumit volum alimentar.In primul rand este important sa reducem ponderea grasimilor si a cerealelor in dauna morcovilor si a legumelor verzi. Pentru a fi mai concreti, va prezentam in continuare doua modele de ratie indicate a se utiliza in hrana pisicilor obeze. Ratia 1 pentru o pisica obeza de 5 kg -carne slaba = 30 grame -branza de vaci= 30 grame -fasole verde = 60 grame -orez fiert 10 grame -ulei floare soarelui= 4 grame -drojdie de bere = 2 grame -premix vit-mineral =2 grame Ratia 2 pentru o pisica obeza de 5 kg -peste slab =80 grame -lapte ecremat =30 grame -fasole verde =80 grame -orez fiert =10 grame -ulei fl.soarelui =3 grame -drojdie furajera =2 grame -premix vit-mineral =2 grame

08.02.2009

5.4KB

la fatare, tinerele feline sunt inca incomplet atat cat si primele saptamani, pisoilor nu cere

La fatare, tinerele feline sunt inca incomplet dezvoltate, atat morfologic, cat si fiziologic.In primele saptamani, alimentatia pisoilor nu cere interventia noastra, ea fiind total dependenta de pisica mama. Este necesar insa ca urmarirea modului de hranire si dezvoltare sa ne apartina in totalitate. Daca sesizam ca pisoii pierd din greutate, sau nu realizeaza acumulari de masa corporala in urmatoarele 24 de ore, trebuie sa intervenim rapid cu un supliment alimentar.Obisnuit, pisoii, in perioada de alaptare, au o crestere a greutatii corporale cu 5-10% zilnic si isi dubleaza greutatea corporala de la nastere pana la varsta de 9 zile. O prima conditie care priveste alimentatia pisoilor o reprezinta obligativitatea acestora de a consuma cat mai repede si suficient lapte colostral, bogat in anticorpi, care le confera imunitate in primele ore de viata. In primele doua-trei saptamani, prin laptele matern, se asigura in mod corespunzator nevoile cantitative si calitative ale nou-nascutilor, tinand cont de compozitia chimica a acestuia. Evolutia secretiei de lapte este ascendenta de la fatare si pana la varsta de 3 saptamani, satisfacand in mod obisnuit nevoile produsilor, cu mentiunea ca mamelele posterioare au o cantitate mai mare de lapte, considerent pentru care sunt mai cautate.In situatia in care nevoile pisoilor nu sunt asigurate corespunzator, se impune o alaptare artificiala complementara. De la varsta de 3 saptamani, productia de lapte nu mai creste, dar nevoile pisoilor sporesc, astfel incat acestia manifesta interes tot mai mare pentru hrana solida, ce corespunde ca structura si consistenta etapei lor de dezvoltare morfofiziologica. Hrana complementara laptelui matern, trebuie sa aiba o digestibilitate ridicata, sa fie placuta la gust si cu o valoare biologica in stricta corespondenta cu cerintele fiziologice ale pisoilor. Momentul introducerii hranei complementare ne ofera ocazia de a dezvolta cela mai bune legaturi intre noi si pisoi, incepand cu acest moment sa efectuam si primele etape ale educatiei pisoilor. Hrana complementara are la baza laptele de vaca, in care se va introduce eventual suc de carne, galbenus de ou, fosfat dicalcic, minerale si vitamine.Pe langa supturile naturale, numarul distributiilor zilnice trebuie sa completeze cel putin 4-5 supturi pe zi.Volumul si consistenta ratiei cresc apoi treptat, pentru a face fata cerintelor mereu crescand ale pisoilor. Cand ratia complementara este bine consumata si in cantitate suficienta nu mai este necesara alptarea naturala, care asigura dealtfel doar o mica parte din nevoile animalului.Numarul meselor incepe sa scada treptat, insa cantitatea creste in functie de acumularile de masa realizate.Daca pana la varsta de 8 saptamani pisoii au realizat o masa corporala corespunzatoare, pot fi intarcati. Alaptarea articiala este necesara in cazul in care pisica mama a murit, nu are lapte sau cand are mamita sau alte afectiuni. Laptele de inlocuire care se utilizeaza in cazul unei alaptari exclusiv artificiale, poate apartine diverselor specii, dar pregatit de asa maniera incat sa se apropie cat mai mult cu putinta de cel natural.Laptele de vaca neimbogatit nu este corespunzator pisoilor, deoarece este foarte sarac comparativ cu cel al pisicii, considerent pentru care se va completa cu o serie de ingrediente, pentru a corespunde calitativ.Imbogatit insa cu grasimi si saruri minerale, vitamine si proteine de calitate, el reprezinta o solutie practica de hranire artificiala a pisoilor. Inlocuitorul de lapte trebuie sa aiba o concentratie a substantei uscate de minim 25%, care se poate realiza si prin utilizarea laptelui praf pentru copii, diluat in apa, la temperatura de 52-55 grade Celsius, pentru ca in momentul administrarii sa nu coboare la o temperatura mai redusa de 39 grade Celsius.Daca apare diareea, se va intrerupe imediat administrarea inlocuitorului si se va adminstra zeama de orez sau de morcov, inainte de a se reintroduce in mod treptat ratia normala. In functie de momentul in care se trece la alptarea artificiala, numarul meselor scade de la 8 pe zi la inceputul lactatiei, la 6, 4 si 2 mese, in fiecare saptamana eliminand o masa, pana la intarcare. Cantitatea zilnica ingerata trebuie sa reprezinte 25-30% din greutatea pisoiului, dar acest lucru este de fat legat de apetitul animalului si calitatea ratiei (adica continutul acesteia).De la 21 de zile se poate administra inlocuitorul de lapte, in vase special destinate acestui scop, care sa prezinte insa stabilitate, pentru a nu se rasturna. In primele 2 saptamani, administrarea inlocuitorului se face cu ajutorul biberonului, care trebuie perforat in mod potrivit, in asa fel ca scurgerea sa nu oboseasca pisoiul si sa nu provoace deglutitii (inghitituri) false.De la inceputul celei de-a treia saptamani, este de dorit sa antrenam pisoii sa se hraneasca singuri, din vase adecvate.

08.02.2009

3.4KB

pestele clovn percula), originar din zona indian si a marii bariere de corali, este regasit din

Pestele clovn (Amphiprion percula), originar din zona Pacificului Indian si a Marii Bariere de Corali, este regasit din Nordul Queensland-ului pana in Malaezia, teritoriu care cuprinde Noua Guinee, New Britain, New Irland, Solomon Island si Vanuatu. In habitatul sau natural, traieste in apele marine la adancimi de 1-12 metri. In concluzie, pestele clovn este un peste de apa sarata, care, datorita coloritului sau caracteristic, se enumera printre preferintele acvaristilor. Ca toti pesti-anemone, pestele clovn isi creaza legaturi simbiotice cu anemonele marine din genurile Heteractis magnifica, Stichodactyla gigantea si Stichodactyla mertensii. El isi foloseste gazda, atat ca adapost, cat si pentru a se proteja de pradatori si, in schimb, pestele clovn indeparteaza intrusii si isi toaleteaza gazda, inlaturand parazitii. Inainte ca pestii clovni sa devina rezidenti ai anemonelor, ei executa un dans elaborat in jurul acestora, atingandu-le usor tentaculele cu diferite parti ale corpului lor pana cand se familiarizeaza cu gazda. Prezenta unui strat de mucus situat pe suprafata pielii pestilor clovni, ii face pe acestia imuni la urzicaturile letale ale anemonei. In situatia in care pestele clovn nu mai este protejat de acest strat de mucus, el poate deveni oricand o prada pentru anemone. Datorita relatiilor lor stranse, distributia anemonele dicteaza si arealul de viata al pestilor clovni. Ambii simbionti traiesc in apele de coasta de mica adancime din zonele tropicale, in care adancimea rareori depaseste 12 metri, iar temperatura apei este intre 25-28 grade C. Relatiile de tip simbiotic intre pestii clovni si anemone, in general, se creaza in regiunile cu recifi de corali sau stanci, unde anemonele se pot ancora, iar pestii clovni pot inota de jur imprejurul tentaculelor protectoare ale gazdei. Taxomia Regnul: Animalia Increngatura: Chordata Clasa: Actinopterygii Ordinul: Perciformes Familia: Pomacentridae Genul: Amphiprion Specia: Amphiprion percula Descrierea Pestele clovn prezinta un colorit caracteristic, pe corpul acestuia distingandu-se trei benzi verticale de culoare alba, marginite de linii negre pe un fondul portocaliu intens al restului corpului. Prima banda se gaseste inapoia ochilor, cea de-a doua imparte pestele in doua, iar cea de-a treia este situata aproape de inotatoarea codala (caudala). Marginile libere ale inotatoarelor sunt, de asemenea, conturate cu negru. In realitate exista o diversitate de subspecii de peste clovn, cea descrisa anterior fiind doar cea mai frecvent intalnita. Pestele clovn se gaseste in diferite nuante de culoare si modele, specifice fiind cele trei benzi de culoare alba. Nu exista diferente evidente de colorit intre mascul si femela, dar femela este mai mare in comparatie cu masculul. Pestele clovn poate atinge la maturitate o lungime de pana la 7-11 cm. Acvariu si conditiile de viata Pestii clovni nu sunt indicati sa fie crescuti de catre acvaristii incepatori, fiind mult mai dificil de aclimatizat si necesitand un proprietar experimentat care sa detina informatiile necesare intretinerii si cresterii acestora. In momentul in care va hotarati sa cresteti pesti clovn, este bine sa stiti ca ideal ar fi sa achizitionati cateva exemplare, in special tinere, intrucat sunt mult mai usor de aclimatizat. In acvariul in care este introdus pestele clovn nu este obligatoriu sa existe si anemone marine, pestele putandu-se adapta si supravietui si fara gazda sa. Acvariul trebuie sa fie prevazut cu spatiu suficient pentru inot si cu locuri in care pestele clovn sa se poata ascunde. Pestele clovn are tendinta de a inota la fundul acvariului, cu miscari dezordonate, dintr-o parte in cealalta a bazinului. Capacitatea acvariului: 75 litri Gravitatea specifica a apei: 1.020-1.025 pH-ul apei: 8.1-8.4 Temperatura apei: 25-28 Celsius Hranirea Pestele clovn este omnivor, astfel ca mananca atat carne, cat si vegetale. In mediul sau natural, pestele clovn isi obtine hrana aproape in totalitate cooperand cu gazda sa, anemona. Pestele clovn paraseste spatiul securizat oferit de tenaculele anemonei, indreptandu-se spre reciful invecinat. Coloritul lui stralucitor atrage pestii de talie mai mare care, ispititi de dorinta de a se hrani, il urmaresc pana la anemona, unde sunt urzicati de una dintre tentaculele acesteia. Ulterior, anemona consuma pestele. Pestele clovn consuma resturile care raman dupa ce se hraneste anemona, crustacei, viermi si algele care alcatuiesc planctonul (fitoplanctonul). Cand sunt crescuti in captivitate, in acvarii, pestii clovni pot fi hraniti cu fulgi, granule special formulate pentru acest tip de pesti si, uneori, cu carne cruda. Hrana va fi administrata in cantitati mici si in 2-3 tainuri. Reproducerea Pestele clovn se imperecheaza pe tot parcursul anului. Femela da nastere la o singura fatare la circa 100-1000 de descendenti. Perechile formate pentru reproductie sunt monogame. Dupa ce femela depune ouale, masculul vine sa le fertilizeze. Dupa o incubatie de 6-7 zile, ouale de peste clovn sunt apte pentru a ecloziona. Chiar inainte de eclozionare, embrionul este vizibil prin transparenta membranei oului. Dupa eclozionare, larva are o lungime de 3-4 mm si este aproape transparenta, exceptie facand ochii, sacul vitelin si prezenta catorva pigmenti. Indivizii nou eclozionati cad initial pe fundul marii, dar la scurt timp dupa aceasta sunt apti sa inoate spre straturile superficiale ale apei printr-un proces numit fototaxis. Din acest moment, larva isi petrece in jur de o saptamana plutind de-a lungul planctonului si este transportata pasiv de catre curentii oceanici. Stadiul larvar se termina atunci cand tinerii pesti clovn se instaleaza pe fundul marii, la aproximativ 8-12 zile de la eclozionare. Metamorfozarea completa de la stadiul de larva la cel de tineret se produce, in general, in decursul unei zile. Tineretul este caracterizat printr-o dezvoltare rapida a coloritului. Trecerea de la stadiul de tineret la cel de adult este dependenta de ierarhia sociala in grupul familial. Astfel, fiecare anemona este populata de cate o pereche de pesti clovn si 2-3 pestisori mai mici. Fenomenele de agresiune dintre femela dominanta si partenerul ei sunt minime. Fiecare mascul incearca sa intimideze si sa izgoneasca urmatorul mascul mai mic ca si dimensiune, pana cand cel mai prapadit dintre ei este inlaturat din grup. In consecinta, energia care ar fi putut fi utilizata pentru dezvoltare este utilizata pentru a opune rezistenta atacurilor competitive. Perechea adulta este cea care are rolul principal in oprirea in dezvoltare a tineretului. Ca si in cazul altor pesti-anemone, pestele clovn adult se metamorfozeaza din mascul in femela (hermafroditism). Toti pestii-anemone se nasc ca masculi, iar cel mai mare membru al grupului isi schimba sexul devenind femela dominanta, fenomenul fiind ireversibil. Ulterior, urmatorul mascul, cel mai mare, devine masculul dominant. In concluzie, atunci cand femela dominanta a grupului moare, masculul dominant isi schimba sexul devenind femela, iar ceilalti masculi subordonati masculului dominant urca pe scara ierarhica. Specii compatibile: speciile de pesti care sunt compatibile cu conditiile de viata ale pestelui clovn, in special pestii-anemona. Pestii clovn pot fi usor agresivi cu alti pesti. Speranta medie de viata a pestelui clovn este de 6-10 ani, unele exemplare putand fi mai longevive, traind pana la 18 ani.

08.02.2009

7.6KB

proteinele :ocupa un rol foarte important in viata cainelui si in acestuia ele intrand in componenta

PROTEINELE :ocupa un rol foarte important in viata cainelui si in alimentatia acestuia ele intrand in componenta tuturor organelor si tesuturilor organismului animal ,sunt de fapt substanta nutritiva indispensabila vietii. Pentru hrana cainilor proteinele care au continut complex de aminoacizi se gasesc in carne ,peste ,lapte si produse lactate. GRASIMILE constituie o sursa importanta de energie .Componentele alimentare bogate in grasimi asigura organismului animalelor o energie usor accesibila.In cazul in care hrana este saraca in grasimi ,ea duce la reducerea unor vitamine (A,D,E) sau la eliminarea lor. VITAMINELE sunt compusi organici indispensabili vietii,care se gasesc in alimente sau se prepara sintetic. Vitamina A protejeaza epiteliile,mareste rezistenta organismului la infectii,prevenind keratinizarea epiteliilor si mucoaselor.Vitamina A are un rol deosebit in cresterea animalelor tinere ,asigura functionalitatea normala a aparatului reproductiv.Ea se gaseste in :carne ,peste,ficat,galbenus de ou . Vitamina B se gaseste in ficat,lapte de vaca ,galbenus de ou,drojdia de bere si uleiul de peste.Este agentul esential in osificarea scheletului ,fiind numita si vitamina antirahitica.Avand in vedere modul de formare al vitaminei D la nivelul pielii,recomandam scoaterea tineretului canin cat mai mult timp in aer liber ,la soare. Vitamina C se gaseste in plantele verzi ,legume ,fructe si favorizeaza vindecarea fracturilor,mareste rezistenta capilarelor la infectii si intervine activ in metabolismul glucidelor, lipidelor si proteinelor.

14.02.2009

7.5KB

Descriere: Rasa cu parul lung, ochi albastri mari si rotunzi, cap mare si rotund, blana matasoasa, coada groasa si puternica Origini si istorie: Originara din Burma (Myanmar) unde era considerata sacra, traind alaturi de calugarii Kittah. Recunoscuta de CFA in 1967. Dimensiuni: Talie mare Culori: Culorile apar pe extremitatile corpului: brun, ciocolatiu, liliachiu, albastru-cenusiu. Manusile sunt albe. Restul blanii este bej aurie. Speranta de viata: Peste 15 ani Temperament: Delicata, iubitoare, jucausa, blanda, incapatanata, gurmanda, vocalizeaza, apreciaza temperatura ridicata

08.02.2009

10.3KB

Descriere: Rasa cu parul scurt, capul alungit, urechi mari, ochi albastri migdalati, corp longilin, zvelt si musculos, labute lungi si subtiri, coada foarte lunga si subtire la varf, blana stralucitoare si lipita de corp, alura eleganta. Origini si istorie: Rasa veche, originara din Thailanda, unde era considerata sacra. Recunoscuta de CFA in 1927. Dimensiuni: Talie medie Culori: Culorile apar pe extremitatile corpului: brun, ciocolatiu, liliachiu, albastru-cenusiu. Speranta de viata: Peste 15 ani Temperament: Posesiva, jucausa, foarte curioasa, sociabila, afectuoasa, galagioasa, activa

08.02.2009

37.5KB

Originar din zona Americii de sud, Brazilia, Martinica si Venezuela, acest peste poate fi gasit in apele dulci cu adancime mica si plante abundente. Hoplosternum thoracatum este un peste pasnic ce trebuie tinut intr-un acvariu mare, de minim 80 litri, cu vegetatie abundenta. Nepretentios, acest peste, Hoplosternum thoracatum supravietuieste in cele mai grele conditii, dar mediul ideal este apa dulce filtrata, cu pH neutru. Hoplosternum thoracatum este crescut cu usurinta si de incepatorii in acvaristica, accepta aproape orice fel de mancare. Fiind un peste omnivor, perioada cea mai buna de hranire este seara. Hoplosternum thoracatum atinge dimensiunea de 18 cm, diferentierea pe sexe facandu-se dupa varsta de 6 luni, femela avand diametrul corporal mai mare, iar masculul avand aripioarele pectorale mai lungi. Comportamentul pestilor in perioada de reproducere se modifica. Femela capata irizatii violacee pe partea ventrala.Ideal este ca o pereche de pesti sa fie separata si pusa intr-un acvariu separat, nu neaparat mare, dar cu vegetatie abundenta. Masculul devine agresiv, chiar si cand oferim hrana si construieste in acvariu un cuib de spuma folosind un suport de la suprafata apei, suport ce poate fi furnisat de o frunza, o bucata de geam sau polistiren. Se pot separa si 2-3 femele cu un mascul. Dupa eclozarea oualor este indicat sa fie indepartata femela. 30 Aprilie 2007

08.02.2009

3.5KB

denumirea initiala a pestelui ocellatus sau pestele oscar a fost lobotes ocellatus si a fost data de

Denumirea initiala a pestelui Astronostus Ocellatus sau Pestele Oscar a fost LOBOTES OCELLATUS si a fost data de baronul Cuvier in perioada anilor 1800. Acesti pesti sunt raspanditi in America de Sud pe cursul mijlociu al Amazonului si al lui Rio Negro, iar in sud, in zona Panama pana la Rio Paraguai si in mod artificial in partea sudica a Floridei, in cursurile de apa ale acestui sat unde sunt pescuiti atat ca sport cat si pentru consum. Pestele are un corp cu o forma ovala, prelungita si cu cat inainteaza in varsta are spatele tot mai inalt. Fruntea este putin tesita deasupra ochilor, botul este rotunjit cu o gura foarte mare. Dunga laterala este intrerupta, ca la toate ciclidele, aripioarele sunt rotunjite si sunt acoperite cu solzi mici pana la mai mult de jumatate din inaltimea lor. Are siruri de solzi si pe lateralele capului, aspectul lor fiind catifelat. Are nevoie de acvarii foarte mari, de 150-200 litri si este bine sa-i tinem perechi, neasociati cu alti pesti si mai ales cu pesti mai mici. Pestii tineri sunt mai agresivi ca cei maturi. Mananca orice, chiar si hrana uscata, dar in cantitati mari. Prefera ramele, pestii mici, inima de vita, ficat, carne de peste congelat sau tablete pentru ciclide. Coloritul depinde de varsta, putandu-se distinge 3 modele de desen: 1. Pestii tinerii au o culoare neagra-albastruie pana la maro inchis, cu dungi transversale albe pana la roscat. Dungile sunt neregulate, destul de subtiri, cuprinzand intre ele pete cu contur negru. 2. Pestii de varsta mijlocie sunt gri-galbui, modelul este neregulat, cu dungi negre pe tot corpul, iar pe opercule au o pata portocalie, una neagra la baza aripioarei abdominale si inca una neagra cu contur portocaliu-rosu spre coada. 3. Pestii maturii au un desen diferit de la individ la individ. Spatele este verde-oliv. Lateralele sunt bej pana la roscat-galbui cu irizatii albastre, modelul fiind format din dungi de un albastru-negru de diferite grosimi. Are mai multe siruri de solzi cu o pata de un rosu portocaliu, mai ales spre coada. Operculele au spre partea posterioara un tiv portocaliu. Pestele are doua pete: una pe operculele si cealalta la radacina cozii (doua din cele trei benzi de la varsta mijlocie, dar mult micsorate). Pe flancuri are dungi mai sterse ce se intind pana la aripioare, de un albastru spre gri, la baza partii moi a dorsalei are 3 pete, formand o stea si acest lucru ar fi o caracteristica a masculului (FREY). Acest lucru nu este mereu adevarat deoarece petele pot sa apara si la femele. Deci nu putem fi siguri ca un peste cu aceasta caracteristica este un mascul. In S.U.A este un peste de acvariu cu un mare succes comercial si este numit "Oscar". A aparut si o varietate coloristica rosie. Oscarul rosu, care are cate o pata de un rosu portocaliu pe fiecare solz, iar aripioarele sunt de un negru inchis. Deosebirea intre sexe este evidenta doar in perioada reproducerii si anume dupa papila genitala, care la pestele mascul este mai mica si ascutita, iar la femela este mai mare si are o forma de trunchi de con. Perechile sunt dificil de obtinut, de aceea este bine sa crestem mai multi pui, intr-un acvariu mare, pui obtinuti din perechi diferite pentru a evita consangvinizarea. Cand ajung la maturitatea sexuala, pestii se constituie singuri in perechi. Odata perechea aleasa, vom indeparta ceilalti pesti, lasand perechea singura in acvariu. Daca totusi vrem sa-i asociem cu alti pesti in acelasi acvariu, se impaca bine cu Scalarii si cu Ciclasoma festivus. La depunere este agresiv cu femelele care nu vor sa depuna, dar odata depuse icrele, acestea sunt ingrijite cu atentie. Puii sunt destul de mari pentru a fi hraniti de la inceput cu naupli de Artemia salina sau daphnii marunte. Fiind un peste mare cu un metabolism ridicat, are nevoie de acvarii mari, cu o lungime de peste 1,5 m si de schimbari dese de apa. In acvariu se vor pune plante mari cu radacini puternice, care vor fi plantate sau in ghivece sau daca le plantam in nisip, la radacina vom pune o gramajoara de pietre. La suprafata apei are nevoie de plante plutitoare ca Ceratopteris. Temperatura optima a apei din acvariu este de 22-25 grade C, iar la reproducere are nevoie de 28-29 grade C. Pentru putin timp rezista la o temperatura de 16 grade C. Este bine ca puii sa fie lasati in acelasi acvariu cu parintii, imediat dupa eclozare, pentru ca se pare ( exista relatari) ca puii se hranesc o perioada ca puii de discus, cu mucozitatile produse de epiderma parintilor. Cheia succesului reproducerii pestilor “Oscar” o constituie obtinerea unei perechi compatibile, cat si asigurarea unui acvariu suficient de mare in care sa-si depuna icrele. Cel mai simplu procedeu pentru obtinerea unei perechi este procurarea a 6-8 pesti tineri si cresterea pana ajung la maturitatea sexuala. Cand incep imperecherea, se alege perechea preferata, restul pestilor indepartandu-i din acvariu. Desi, in general, accepta orice femela, sunt cazuri in care masculul refuza femela dorita. Maturitatea sexuala o atinge la varsta de 12-18 luni, cand puietul trebuie alimentat foarte variat si in cantitati mari. Hrana principala o constituie pestii vii. Din punct de vedere al dimorfismului sexual, nu accepta nici o diferenta intre mascul si femela, decat in momentul reproducerii ( dupa papila genitala). Un alt criteriu pentru diferentierea sexelor ar fi acela ca pestele mascul are un numar de pete la baza aripioarei dorsale si ca aceste pete nu exista la pestele femela, acest lucru nefiind intotdeauna valabil, unii masculi neavand aceste pete. Se mai poate spune ca masculii tineri sunt mai colorati ca femelele si mai agresivi, dar nici aceasta nu este o regula generala. Daca folosim marimea drept criteriu pentru deosebirea sexelor, acest lucru este valabil numai pentru pesti de aceeasi varsta. Marimea poate fi rezultatul alimentatiei si al spatiului din acvariu pus la dispozitia pestilor si nu al unui sex sau altuia. Presupunand ca vrem sa obtinem si jumatate, ne ramane alternativa de a cumpara pesti separati, dar maturi sexual, sau sa cumparam pe incredere, o pereche gata formata. Daca avem doar un peste, al carui sex nu-l stim si obtinem un altul, tot matur sexual, atunci procedam in felul urmator: intr-un acvariu de 150-200 l vom separa cei doi pesti prin intermediul unui geam transparent. Pestii vor fi bine hraniti si treptat se va rifica temperatura apei in acvariu la 28-29 grade C. Dupa o saptamana se scoate geamul despartitor si observam ce se intampla. Daca pestii incep sa se apuce de gura, sa tremure de la cap la coada, isi dau reciproc lovituri de coada si incep sa mute substratul de pe fundul acvariului, atunci se pare ca suntem pe drumul cel bun. Daca nu depun icre intr-o zi sau doua (nu mai mult), atunci ii separam pestii din nou timp de cateva zile. Inainte de a-i separa definitiv este bine sa le dam macar 3 sanse, repetand procedeul. Daca dupa aceste 3 incercari observam ca pestii incearca sa-si provoace reciproc rani atunci ii vom separa. Agresiunea se manifesta mai ales prin muscarea si lovirea in partea mijlocie a corpului precum si in zona capului. In acest caz pastram pestele pe care l-am avut indepartandu-l pe celalalt. Se repeta incercarea cu un alt peste pana reusim sa formam o pereche. Chiar daca am obtinut o pereche care a depus icre la fostul proprietar, nu este obligatoriu sa depuna si la noi. De aceea este de preferat sa ne crestem singuri pestii din care vom alege perechea. Trebuie stiut ca in natura 90% din pui mor inainte de a ajunge la marimea de 1,5 cm, din diverse motive. In acvariu o parte din neajunsurile vietii pestilor din salbaticie dispar datorita grijii acvaristului, procentul de pui viabili fiind mult mai mare. Inainte de depunere, perechea de pesti practica un ritual tipic acestei specii ca: prinderea de gura, lovituri cu coada, urmarirea si retragerea, lovituri cu botul etc. Totusi depunerea icrelor in acvariu poate avea loc si fara acest ritual. Si durata ritualului de imperechere poate varia foarte mult, de la un foarte scurt timp pana la durata unei zile intregi. Intre aceste perioade active, se observa ca pestii curata o anumita zona din acvari, aleasa special pentru depunerea icrelor. Ambii pesti lucreaza la indepartarea materialelor care-i incomodeaza: astfel va fi mutat pietrisul, pietre mai mari, crengi. Icrele vor fi depuse pe fundul acvariului sau pe o piatra plata (tigla). Cand am terminat de curatat locul, pestele femela incepe depunerea icrelor in siruri paralele, dar privita de sus, depunerea are o forma circulara. De regula icrele nu se ating unele de altele. Femela depune un numar de icre, se da la o parte facand loc masculului sa le fecundeze. Cand toate icrele au fost depuse, perechea de pesti incepe sa le ingrijeasca prin ventilarea cu aripioarele, ferindu-le si de depunerile de sedimente. Icrele sunt luate un gura, cu aceasta ocazie icrele nefecundate fiind indepartate. La temperatura a apei din acvariu de 28-29 grade C, icrele eclozeaza in 36-48 ore. Embronii pestilor adera pe locul in care au eclozat, avand aspectul unei aglomerari pe care tremura. Timp de inca 4 zile, pana se resoarbe sacul vitelin, puii stau pe loc. Dupa acest timp puii incep sa inoate liber in acvariu si trebuie sa-i hranim cu nauplii de Artemia salina in cantitati suficiente. Se sugereaza si o alta metoda: daca icrele au fost depuse pe o roca ce poate fi scoasa din acvariu, aceasta va fi mutata untr-un acvariu pregatit anterior, cu apa din bazinul in care a avut loc depunerea si mai ales la aceeasi temperatura. Acest lucru este bine sa-l facem deoarece unii pesti care au ingrijit cu devotament cateva serii de pui, dintr-un motiv sau altul mananca icrele si chiar puii. Bazinul pregatit va avea o capaitate de 20-40 l, inaltimea coloanei de apa nu va depasi 15 cm. Piatra sau placa pe care au depus se va dispune sub un anumit unghi fata de fundul acvariului, aerisita cu o piatra de la un vibrator. Bulele vor fi foarte fine si in nici un caz nu vor veni in contact cu icrele pestilor. In apa se adauga cateva picaturi de tripaflavina sau tetraciclina pentru prevenirea sau intarzierea cresterii bacteriilor. Daca pestii au depus pe fundul acvariului, sau intr-un alt loc care nu poate fi miscat atunci se scoate perechea de pesti si se muta in alt acvariu. Unii autori recomanda acopererirea locului depunerii icrelor de catre pesti cu un ghiveci, asezat cu gura mai in jos pe ponta. Pe fundul ghiveciului s-a mai dat o gaura cu un diametru mai mare, in afara celei existente. In aceasta gaura suplimentara se va monta un filtru pe burete. Ghiveciul mai are si avantajul ca protejeaza si icrele pestilor de lumina prea puternica. Dezavantajul metodei este ca icrele vor ecloza intr-un acvariu prea mare, densitatea naupilor de Artemia pe unitatea de volum va fi mica, de aici necesitatea unei mai mari cantitati de hrana, deci si schimbari mai dese de apa. Dupa scoaterea perechii din acvariu, pestii vor deveni nervosi batandu-se unul cu celalalt, fiind necesara separarea lor o periodata de timp. Ca o alternativa la nauplii de Artemia salina se mai pot oferii puilor si viermi micro, sau se pot administra ambele tipuri de hrana. De asemenea se mai poate folosi si hrana deshidratata sub forma de fulgi bine sfaramati, aceasta hrana avand si avantajul ca asigura pestilor o nutritie completa din punct de vedere al substantelor nutritive si al vitaminelor. La sfarsitul primelor 3 luni de viata puii trebuie sa aiba circa 4-5 cm. Ca numar de icre, perechile de pesti tinere pot depune circa 300 bucati, cele mature ajungand sa depuna cateva mii de icre. Se poate intampla ca perechile tinere, la primele depuneri sa dea un numar mare de icre nefecundate sau pui neviabili, dar acest lucru se remediaza odata cu inaintarea in varsta a pestilor.

08.02.2009

4.9KB

Pisica in crestere are nevoie de mai multa hrana comparativ cu pisica adulta.In primele saptamani de viata, greutatea corporala se multiplica de peste patru ori. Acest urias necesar de energie este acoperit in primele 21 de zile de laptele mamei, dupa care pisoiul are nevoie de hrana suplimentara cat mai completa. Deoarece tineretul are capacitatea stomacului redusa, este necesar ca ratia zilnica sa fie impartita in cel putin 6 mese, adinistrate la intervale de maximum 2 ore. Orice schimbare a regimului alimentar trebuie sa se faca progresiv si sa se extinda pe 2-3 saptamani, cand se trece la intarcare si circa o saptamana la pisicile adulte, evitand astfel "criza de intarcare" si respectiv diareea. La pisica gestanta si indeosebi la cea in lactatie, necesarul de energie este mai ridicat, la fel ca si necesarul de proteina.Numarul de mese creste de la doua la patru, sau chiar cinci.Pentru femela in lactatie, cantitatea de hrana se va majora progresiv pana in cea de-a sasea saptamana, cu de 2-3 ori fata de pisica care nu alapteaza.In functie de numarul de produsi, cantitatile zilnice si saptamanale, se pot majora cu 20-25%. Cel mai indicat este ca pisica sa fie hranita la ore regulate, doua mese pe zi, una dimineata si una seara, sau la cele mai in varsta, una pe zi, la cele gestante doua, in lactatie trei etc. Cantitatile de hrana administrate pisicii trebuie controlate permanent.Astfel, pentru intretinere trebuie asigurate 20g S.U./kg (substanta uscata per kilogram greutate vie) sau 50g S.U. la o pisica de 2.5 kg.In cazul pisicilor cu greutati mai mari se vor asigura 17 g S.U./kg greutate vie.In functie de starea fiziologica, cantitatea de substanta uscata se mareste cu de 1.5 ori pentru cele gestante, de 2-3 ori pentru cele in lactatie si de 2 ori pentru cele in crestere. Hrana administrata trebuie sa fie putin calduta, deoarece o mancare rece din frigider este deseori dezagreabila pentru pisici.Obisnuit, temperatura cea mai potrivita este de 37-38 gr.C.Daca pisica nu a consumat toata portia, i se va reduce cantitatea de hrana administrata cu o cantitate egala cu cea ramasa neconsumata din portia anterioara.In cazul in care ea va dori mai mult , va reactiona imediat. Hrana care intra in alimentatia pisicii vor fi conservate in mod corespunzator pentru a nu se altera sau mucegai, deoarece sunt periculoase pentru organism.De asemenea vasele in care se pastreaza sau se administreaza hrana pisicii vor fi cat mai des spalate si dezinfectate. Locul de administrare al hranei trebuie bine ales si pastrat permanent, astfel incat ea sa nu fie deranjata in timpul mesei.In functie de obisnuinta, ea mananca singura sau in prezenta stapanului. Hrana neconsumata nu va fi lasata in vasul pentru hrana deoarece se poate altera.Vasul in care se administreaza hrana va fi mereu acelasi, deoarece in caz contrar, pisica isi va rezerva dreptul de a consuma din toata vesela casei. Daca se utilizeaza hrana special preparata pentru pisici, in functie de consistenta, se va administra: in stare umeda-60g/kg greutate vie; semiumeda-25-30g/kg greutate vie, iar uscata-20g/kg greutate vie. Dupa ce pisica si-a consumat hrana administrata, ea are nevoie de liniste pentru o digestie corespunzatoare.De aceea, este recomandat sa nu insistati sa va jucati cu pisica, deoarece poate sa regurgiteze hrana. In cazul in care pisica refuza hrana, ea poate fi lasata sa flamanzeasca o zi, efectul fiind benefic pentru organism, in conditiile in care se produce la intervale de 10-14 zile.Daca lipsa poftei de mancare este asociata cu voma sau diaree, pisica trebuie consultata de catre medicul veterinar, fara a se amana prea mult acest lucru. Toate recomandarile facute de catre echipa noastra sunt orientative dar merita sa fie insusite de catre crescatorii si detinatorii de pisici, in functie de reactiile individuale ale materialului biologic pe care-l are fiecare, deoarece fiecare individ este unic si in consecinta va reactiona diferit fata de un altul. Pentru o sanatate si o longevitate corespunzatoare a pisicii noastre, se vor evita alimente cum sunt: ciocolata, dulciurile, produse pe baza de cacao, mezelurile si pateurile condimentate, grasimile de porc, slanina, muraturile, compoturile, arahidele, nucile si alte cateva care fac numai rau prietenului nostru. Pentru cei care nu au minimum de informatii privind alimentatia pisicii sau conditii pentru asigurarea unei alimentatii echilibrate, recomandam sa se utilizeze hrana realizata special pentru pisici, omologata si fundamentata stiintific, de tipul Kitekat, Wiskas

08.02.2009

6.5KB

vulpi
25.03.2009	9.9KB

Incredibil
08.02.2009	33.4KB

Populatia indigena din estul Rusiei acorda tigrului denumirea de "Amba", care inseamna "regele regilor", si crede ca este protectorul padurilor de ginseng. Tigrul mai are reputatia de mancator de oameni, dar acest lucru nu este adevarat, pentru ca tigrul siberian este timid si se fe-reste de cele mai multe ori din calea omului. Tigrul siberian este diferit de celelalte subspecii de tigru, mai ales in ceea ce priveste habitatul sau. El este singurul intalnit in zonele cu clima rece al Asiei (padurile boreale din taigaua Rusiei de Est unde temperaturile coboara frecvent sub 0?C). Pentru a-si mentine temperatura corpului in limite normale, tigrul siberian are parul blanii lung si foarte des, iar labele sunt puternic imblanite. Tigrii care traiesc in zonele calde au blana mai in- chisa la culoare, cu firul scurt si rar. TREI SUBSPECII DISPARUTE Tigrul si-a inceput acum 500. 000 de ani, lenta sa evolutie, pana la forma actuala. In cursul migratiei sale spre regiuni mai calde, el s-a adaptat cu succes noilor conditii de via-ta. Traseul sudic al migratiei include padurile tropicale si insulele din sud-estul Asiei, pana in Manciuria, sudul Coreei, China, Vietnam etc. Traseul de est a condus la aparitia tigrului in Turcia, in trecere spre Caucaz, Persia si Afganistan. Acest lung proces a stat la originea aparitiei noilor sale forme, a diferentelor de talie si culoare. Exista a opt subspecii de tigri scoate in evidenta diversi factori de influenta: pe de o parte, latitudinea si altitudinea, care au condus la variatii de temperatura si umiditate, iar pe de alta parte, caracterul continental sau insular al mediului. Tigri de pe insule sunt mult mai mici fata de cei continentali;cei care traiesc in regiuni calde si umede, cu vegetatie densa si umbroasa sunt mai "intunecati" si au o blana mai putin stufoasa iarna, in compa- ratie cu cei din regiunile montane sau ai platourilor inalte. Caracteristicile mediului in care locuiesc stau, fara indoiala, la originea modului sau de viata solitar. Tigrul este dotat cu posibilitati de comunicare, insusiri deosebite de cunoastere a semenilor. Se crede ca aceste calitati i-ar fi permis sa traiasca in grup, daca habitatul ar fi fost diferit. Pentru ai oferi un camuflaj excelent in habitatul sau din zona zapezilor, blana de iarna a tigrului siberian este deschisa la culoare si nu are acele dungi rosii, specifice zone-lor calde. Ca sa reziste la temperaturi extreme, pana la -45?C, tigrul siberian are cea mai stufoasa blana, cu cel mai mare numar de fire de par pe centimetriu patrat. UN VANATOR Spre deosebire de alte feline, cum ar fi leii, tigrilor le place sa traiasca singuri, exceptand femela de tigru, care trebuie sa-si creasca puii. Faptul ca sunt solitari le confera tigrilor avantaje la vanatoare, ei putandu-si surprinde mai bine prada in padure, decat daca ar vana in grup. Un ti-gru consuma, in mod obisnuit, 9 kg de carne pe zi, dar poate manca si 45 kg de carne o data, dupa care tine "post" cateva zile. In gradinile zoologice, togri consuma in jur de 5-6 kg de carne pe zi, la care se adauga un supliment de vitamine. Un tigru poate atinge, in libertate, varsta de 10-18 ani, iar in captivitate, 16-26 de ani. Tigri au pupilele rotunde si irisul galben, exceptie facand tigrul alb (varietate de albinos a tigrului ben-galez), care are irisul albastru. Datorita unui strat special de celule de la nivelul retinei (tapetum), tigrii vad bine si noaptea, de aproximativ sase ori mai bine decat oamenii. Tigrul are cinci degete la picioarele din fata si patru la picioarele din spate. Toate degetele sunt prevazute cu ghiare retractile, ca la pisici. Lungimea ghiarelor atinge 8-10 cm. Un adult are 30 de dinti puternic, caninii atingand o lungime de 7, 5-9 cm. Femela de tigru poate da nastere la 2-3 pui, foarte rar la 5, dar de obicei unul din pui moare la nastere. Adaptarea dureaza 1-2 luni, iar la un an si jumatate, puii in-cep sa vaneze singuri. Tigrul siberian este unul dintre cele mai puternice carnivo-re terestre fiind depasit doar in viteza, nu si in putere, de catre ursul Grizzly din insula Kodiak. Este cea mai mare felina de pe pamant, cel mai mare exemplar cu-noscut pana acum cantareste 466 kg. Greutatea medie a masculilor, este in mod obitnuit, de 225-410 kg . Poate alerga cu viteza impresionanta de 80 km/h prin zapada, atunci cand este nevoit, fiind doar cu 15-20 km/h mai lent decat ghepardul, cea mai rapida felina din lume. TIGRUL SI OMUL In cursul secolului XX, efectivele diferitor subspecii de tigri s-au redus in mod dra-matic. Habitatele lor nu reunesc conditiile necesare pentru supravietuire: spatiile sunt limi-tate si divizate de terenurile despadurite, de drumuri si de prezenta tot mai mare a oameni-lor. Populatiile "faramitate" de tigri sunt prea putin numeroase pentru a asigura reproduce-rea lor, iar posibilitatile de a se modifica genetic sunt minime. Cercetarile stiintifice afirma ca sub pragul de 2000 de indivizi, speciile degenereaza si sunt amenintate cu extinctia rapi-da. Este cazul tuturor speciilor de tigri, exceptand tigrul de Bengal. La ora actuala, se estimeaza ca ar mai exista in libertate un numar de 360-400 de exemplare de tigru siberian, la care se adauga 490 de tigri siberieni aflati in captivitate in diverse gradini zoologice din America de Nord, Europa si Asia. deci exista mai multi tigri siberieni in captivitate decat in libertate! Din cauza actiunilor distructive ale oamenilor, au disparut 75-85 % din totalul tigrilor siberieni, care sunt in continuare vanati pentru blana si pentru a fi utilizati (anumite parti ale corpului lor) in medicina traditionala chineza sau ca preparate culinare "exotice". In 1991, Wildlife Conservation Society (Societatea pentru Protejarea Vietii Salbatice) a inceput sa colaboreze cu biologi de renume din Rusia si America, pentru a demara un amplu proiect de conservare a tigrului siberian "The Siberian Tiger Project". Tigrilor din estul Rusiei le-au fost puse zgarzi cu emitatoare radio, ca sa poata fi studiate si monotorizate traseele de deplasare si in scopul protejarii lor. Oamenii de stiinta spera ca toate aceste informatii vor putea contribui la salvarea de la disparitie a acestei subspecii de tigru. SPECII DE TIGRII Specia panthera tigris, caci aceasta este denumirea stiintifica a tigrului, a evoluat din 8 rase geografice, dintre care doar 5 au supravietuit fenomenului de extinctie, determinat in mare parte de om: Tigrul de Bengal (Pantera thigris tigris)-este considerata rasa de referinta;efective: 5000 de exemplare; Tigrul de Indochina (Pantera thigris corbetti);efective: mai putin de 2000 de exem-plare; Tigrul de Sumatra (Panthera tigrs sumatrae);efective: 600-800 de exemplare; Tigrul de Siberia (Panthera tigris altaica);efective: aproximativ 350 exemplare; Tigrul de China (Panthera tigris amoyensis);efective: circa 30 de exemplare; In ultimii 70 de ani, au disparut 3 subspecii de tigri: Tigrul de Caspia (Panthera tigris virgata);disparut in anii 1950; Tigrul de Bali (Panthera tigris balica);disparut in 1937; Tigrul de Java (Panthera tigris sondaica);disparut in 1972; TIGRUL SIBERIAN (Panthera tigris altaica) Dintre felinele actuale, acest tigru atinge cele mai mari dimensiuni. Majoritatea tigrilor tra-iesc in zonele calduroase ale Asiei, dar tigrul siberian are un statut aparte, preferand doar zonele inzapezite ale Siberiei. In decursul anilor, arealul acestei subspecii, si asa limitat la o suprafata res-transa, s-a micsorat si mai mult. FISA DE IDENTIFICARE A TIGRULUI SIBERIAN Nume: Panthera tigris altaica Regnul: Animalia Increngatura: Vertebrata Clasa: Mammalia Ordinul: Carnivora Familia: Felidae Genul: Panthera Specia: Tigris Subspecia: Altaica Identificare: talie mare, cu blana dungata Talie: De la 1, 40 la 1, 80 m Greutate: Masculul: 180-250 kg , femela: 100-160 kg Repartitie: Acum traieste numai pe o fasie ingusta din estul Rusiei, care urmareste linia coastei, pe tarmurile Marii Japoniei. Se estimeaza ca mai exista un numar mic de exemplare si in zonele nordului extrem din Coreea si China Regim alimentar: Marnivor Structura sociala: Solitar;femela isi asuma cresterea puilor Maturitate sexuala: Mascul: 4-5 ani;femela: 3-4 ani Numarul de pui facuti: 1-2, maximum 5 (in libertate), greutatea la nastere fiind de 1 kg Speranta de viata: 16-18 ani Efective: Aproximativ 350 Statut, protectie: Amenintata, clasata in anexa I a Conventiei de la Washington Infatisare: Dungile-nu se stie cu exactitate de ce au tigri dungi, dar oamenii de stiinta cred ca ele il ajuta sa se camufleze, pentru a nu fi observati de catre prada. Dungile tigrilor sunt ca si amprentele oamenilor, adica nu exista doi tigri care sa aiba dungile la fel. Culoarea: Cei mai multi tigri au blana portocalie cu dungi de culoare neagra sau brun-in-chisa, intercalata cu dungi albe.

11.02.2009

4.6KB

Asa e dupa petrecere!
08.02.2009	19.5KB

pestele auriu este unul din cei mai intalniti pesti din acvariile casnice; este un peste putin nu

Pestele auriu este unul din cei mai intalniti pesti din acvariile casnice; este un peste putin pretentius, nu necesita mult spatiu si poate trai o perioada lunga de timp daca este bine ingrijiti (o durata de viata de 10 ani in cazul unui pestisor auriu nu este nimic neobisnuit). Pentru a avea un habitat propice aveti nevoie de urmatoarele: acvariu suficient de mare, mancare, filtru de apa, aerator, termometru si accesorii (plante, nisip, scoici, pietre etc.). Daca optati pentru un acvariu rotund ( bol) cei mai indicati pesti aurii sunt Oranda, Cap de Leu, Bubble Eye, Black Moor. Ceilalti pesti aurii se vor simti mult mai bine intr-un acvariu mai mare si dreptunghiular. Pestii aurii trebuie hraniti de cel putin doua ori pe zi, toata hrana ar trebui sa fie mancata in 5-10 minute, daca la suprafata apei au mai ramas resturi de mancare atunci inseamna ca le-ati oferit mai multa mancare decat au nevoie asa ca reduceti portiile, hrana neangurgitata nu va face altceva decat sa polueze si sa murdareasca apa reducand astfel confortul spatiului in care pestisorii traiesc si facand operatiunea de curatare a acvariului mai anevoioasa. Speciile de pesti nu mananca toate acelasi timp de mancare, aveti grija ca mancarea procurata sa fie recomandata pestilor dumneavoastra, numai aceasta mancare ofera tot necesarul de vitamine, minerale, carbohidrati si proteine. Filtrul de apa nu este un produs absolut necesar pentru un acvariu cu pesti aurii, el face intr-adevar operatiunea de curatare a acvariului mai usoara dar, in cazul acestor pesti, pentru a curata apa este suficient sa scoateti jumatate din cantitatea de apa existenta si sa o inlocuiti cu apa curata. Aeratorul este si el un accesoriu optional, pestii aurii sunt vioi si inoata mult astfel ca circuitul apei este realizat natural. Plantele insa sunt accesorii obligatorii, pe langa faptul ca decoreaza acvariul sunt benefice pentru pesti. Cand acvariul trebuie curatat este necesar sa scoateti toata apa din el precum si toate plantele, (si acestea pot fi inlocuite cu altele noi din cand in cand). Pe parcursul perioadei in care curatati acvariul pestii nu au nevoie de un spatiu mare in care sa fie mutati. Atunci cand vreti sa si spalati acvariul nu numai sa schimbati apa aveti grija ce produse folositi pentru spalare ; apa calda si sarea sunt suficiente, daca insa vreti sa folositi detergenti asigurati-va ca nu sunt detergenti casnici si unii speciali pentru curatarea acvariilor ; oricat de bine limpeziti un acvariu vor ramane particule de detergent sau substante continute de acesta care pot dauna pestilor, parfumurile din detergentii sunt de asemenea daunatoare. Pestii vor fi pusi in acavriu abia ultimii, dupa plante, pietre etc. Apa folosita in acvariu asigurati-va ca are un concentrat scazut de clor, printre metodele de purificare a apei se afla fierberea ei si umplerea acavriului cu apa fiarta dupa ce aceasta se raceste sau folosirea unor tablete speciale de purificare a apei, tablete pe care ar trebui sa le gasiti in magazinele de specialitate. Pentru a intelege mai bine comportamentul pestisorilor aurii petreceti zilnic, cateva minute macar, in fata acvariului, pestisorii aurii sunt foarte vioi si ofera privitorului un adevarat spectacol si daca ne mai gandim si ca sunt considerati ca aducatori de noroc atunci cu siguranta ar trebui ca in fiecare casa sa existe macar un bol cu 3-4 astfel de pestisori daca nu un adevarat acvariu

08.02.2009

2.5KB

hamsterul cantaret
08.02.2009	23.1KB

:D
08.02.2009	2.8KB

Inainte